Poeme

Prezentare ºi traducere de Alina Sorescu

Philip Michael Ondaatje (n. 12 septembrie, 1943) este un scriitor nãscut în Sri Lanka, însã în prezent are cetãþenie canadianã. Ondaatje este autorul romanului Pacientul englez, premiat cu Booker Prize ºi ecranizat în 1997. Filmul omonim, regizat de Anthony Minghella ºi avându-i în distribuþie pe Ralph Fiennes, Kristin Scott-Thomas, Juliette Binoche ºi Willem Dafoe, s-a bucurat de un mare succes, câºtigând ºi 7 premii Oscar, inclusiv pe cel pentru «Cel mai bun film». Alte romane ale lui Ondaatje sunt În pielea unui leu ºi Obsesia lui Anil, apãrute în România la editura Polirom. Ultimul sãu roman este Divisadero, 2007, care împleteºte poveºtile a douã femei din momente diferite ale secolului XX.
În Ondaatje-Pagini alese, 2004, Michael Ondaatje trece de la atmosfera dezolantã din Billy Puºtiul,  din 1880, New Mexic, la lumea jazz-ului din New Orleans, a legendarului Buddy Bolden la început de secol, din Sri Lanka sa natalã la deºertul african al celui de-al doilea rãzboi mondial. Plinã de compasiune, lirism ºi farmec, opera pe care a creat-o îmbinã misterul ºi elocvenþa. Incluse în Ondaatje-pagini alese, sunt fragmente din romanele Obsesia lui Anil (2000), În pielea unui leu (1987), Trecând prin mãcel (1976), ºi „Pacientul englez” (1992), memoriul Trãsãturi de familie (1982); secþiuni din Operele complete ale lui Billy, puºtiul-poezii stângace (The Collected Works of Billy the Kid: Left-handed Poems) 1970,  ºi o selecþie de poezii.
 Operele complete  este un text greu de încadrat într-o categorie genericã. Subiectul este istoric – povestea unui proscris american, William H. Bonney care a trãit la  sfârºitul secolului al 19-lea, cunoscut sub numele de Billy, puºtiul –,  totuºi abordarea sa este atât fictivã, cât ºi biograficã, dacã nu mai mult decât atât. Ondaatje însuºi  l-a denumit poem, totuºi cartea este un colaj de poezie, prozã ºi imagine, încorporând citate ºi pastiºe din surse atât istorice, cât ºi din cultura pop. Cel mai bun mod de a-l descrie, probabil, este drept o operã de metaficþiune istoriograficã, privind trecutul, ºi rãmãºiþele textuale ale trecutului în prezent, printr-un filtru literar cât se poate de auto-reflexiv ºi fragmentat.

OPERELE COMPLETE ALE LUI BILLY, PUªTIUL, POEZII STÂNGACE
(fragment)
Aceºtia sunt cei uciºi.
(De mine) –
Morton, Baker, vechi prieteni de-ai mei.
Joe Bernstein. 3 indieni.
Un fierar când aveam doisprezece ani, cu un cuþit.
5 indieni în legitimã apãrare (adãpostit în spatele unui bolovan).
Un bãrbat care m-a muºcat în timpul unui jaf.
Brady, Hindman Beckwith, Joe Clark, ajutorul de ºerif , Jim Carlyle, ajutorul de ºerif J. W. Bell.
ªi Bob Ollinger. O pisicã turbatã, pãsãri în timpul antrenamentelor,

Aceºtia sunt cei uciºi.

(De ei) –
Charlie, Tom O’Folliard, braþul despicat al Angelei D,
ºi Pat Garrett mi-au spintecat cãpãþâna.
Sângele, un colier asupra mea toatã viaþa.

Crãciunul la Fort Sumner, 1880. Eram cinci împreunã atunci. Wilson, Dave Rudabaugh, Charlie Bowdre, Tom O’Folliard ºi eu. În noiembrie am sãrbãtorit c-am fãcut eu 21 de ani, amestecând praf roºu ºi alcool – o distracþie ce s-a întins o noapte-ntreagã. A doua zi ni s-a spus cã Pat Garrett fusese fãcut ºerif ºi cã acceptase. Se considera cã þinem progresul în loc în New Mexic ºi politicieni care erau mari crescãtori de vite precum Chisum voiau sã scape de faima noastrã proastã. L-au fãcut pe Garrett ºerif ºi el mi-a trimis o scrisoare spunând sã mã mut sau o sã-þi vin de hac, Billy. Guvernul l-a trimis pe un domn  Azariah F. Wild sã-l ajute. Între noiembrie ºi decembrie l-am omorât pe Jim Carlyle din cauza unei încurcãturi, el fiind prieten.
Tom O’Folliard a decis s-o ia spre rãsãrit atunci, a spus cã se va întâlni cu noi în Sumner de Crãciun. Rãmas bun, rãmas bun. Câteva zile înaintea Crãciunului ni s-a spus cã Garrett era în Sumner ºi ne aºtepta pe toþi. Noaptea de Crãciun. Garrett, Mason, Wild, cu încã patru sau cinci. Tom O’Folliard intrã cãlare în oraº, sprijinindu-ºi puºca între urechile calului. Trãgea de la mijloc acum, ceea ce, cu puºca, era destul de bine, ºi era tot timpul exact.

Garrett ne aºtepta, jucând poker cu ceilalþi cu armele pe podea, lângã ei. Spunându-i-se cã Tom venea cãlare singur, se duse drept la fereastrã ºi împuºcã calul lui O’Folliard ºi îl omorî. Tom se prãbuºi cu calul, încã þinând arma ºi trase în fereastra lui Garrett. Garrett aproape c-ajunsese jos. Domnul Wilde trase spre Tom de pe cealaltã parte a strãzii, nimerind, de prisos, tot calul. Dacã Tom ar fi folosit scãri la ºa ºi nu ºi-ar fi bãlãngãnit  picioarele aºa mult, probabil cã ar fi rãmas prins sub animal. O’Folliard se miºcã repede. Când Garrett ajunse la parter, doar calul mai era acolo în stradã, mort. Nu putea sã strige sã-l întrebe pe Wild unde era O’Folliard, cã ar fi fost prins. Dar Wild începu sã urle sã-i spunã lui Garrett, ºi Tom îl ucise pe loc.

Garrett trase spre O’Folliard ºi îi despicã umãrul. Tom O’Folliard þipând pe strada liniºtitã, din Fort Sumner, într-o noapte de Crãciun, îndreptându-se spre Garrett, cu umãrul fãcut praf, fãlcile înclinându-i-se în sus ºi-n jos ca niºte mingi dezumflate. Prea furios ca sã mai þinteascã mãcar spre Garrett. Nemernicule, nemernicule, în timp ce Garrett îl ochi bine ºi-l spulberã.
Garrett îl ridicã, avea capul spart în douã, îl duse înapoi sus în camera de hotel. Mason întinse o pãturã cu grijã într-un colþ. Garrett îl puse pe Tom O’Folliard jos, desfãcu puºca lui Tom, luã cartuºele rãmase ºi i le puse alãturi. Trebuiau sã aºtepte pânã dimineaþã acum. ªi-au continuat jocul de poker pânã la ºase dimineaþa. Apoi ºi-au amintit cã nu fãcuserã nimic cu Wild. Aºa cã cei patru au ieºit, l-au adus pe Wild în încãpere. La opt dimineaþa Garrett l-a îngropat pe Tom O’Folliard. Îl ºtiuse destul de bine. Apoi s-a dus la garã, l-a pus pe Azariah F. Wild la gheaþã ºi l-a trimis înapoi la Washington.